In psihologie a aparut un curent nou numit Psihologie pozitiva care considera ca datorita focalizarii excesive asupra patologiei, psihologia si medicina clasica au ajuns la un model explicativ al psihicului din care lipsesc acele trasaturi si caracteristici pozitive cum ar fi: speranta, întelepciunea, creativitatea, curajul, spiritualitatea, responsabilitatea, perseverenta, care fac ca viata sa aiba valoare.
Reprezentantii psihologiei pozitive considera ca, politicile economice, care contribuie la cresterea bunastarii materiale, neglijeaza unele nevoi umane, cum ar fi trasaturile si caracteristicile care duc la starea de bine psihic, la individul pozitiv, la comunitatile implinite. Psihologia clasica s-a axat mai mult asupra patologiei si a preocuparii pentru a îndrepta ceea ce este gresit, afectat. Psihologia pozitiva îsi propune sa se focalizeze pe îmbunatatirea calitatilor pozitive, pe experientele valoroase: starea de bine psihic, multumirea si satisfactia (în trecut), speranta si optimismul (asupra viitorului), fericirea (în prezent). La nivel individual se va muta accentul pe trasaturile pozitive: originalitatea, optimismul, talentul, întelepciunea, curajul, simtul estetic, perseverenta, capacitatea de a ierta, iar la nivel de grup pe: responsabilitatea, altruismul, moderatia, toleranta, morala, spiritul civic. Medicina clasica alopata a dezvoltat zeci de mii de medicamente pentru a corecta multele anomalii care apar in functionarea organismului uman. Dar medicamentele actioneaza numai asupra efectelor nu si asupra cauzelor. Medicina ar trebui sa fie mult mai preocupata de preventie si de dezvoltarea comportamentelor benefice, pozitive. Prin promovarea modurilor de viata sanatose se ajunge implicit la evitarea necesitatii administrarii de medicamente. Psihologia pozitiva isi propune sa inlocuiasca vechea abordare a lui “sa nu faci aceea…, sa nu faci aceea…” cu “sa faci aceea…, sa faci aceea…”. Aceasta abordare sugereaza inlocuirea abordarii negative a lui “sa nu…” cu abordarea pozitiva a lui “sa da…”. In acest mod, in loc ca principiile sanatoase de viata sa fie un lung sir de interdictii, sa descoperim un sistem de reguli si recomandari pozitive, constructive, benefice. In acest mod, viata va fi abordata ca multitudine de sanse si oportunitati, in loc sa para un loc al interdictiilor si al contraindicatiilor. S-a ajuns sa se spuna, in mod mai mult sau mai putin ironic, ca: “Orice lucru bun in viata ori e ilegal, ori e imoral, ori ingrasa”. Desigur ca viata nu este numai lapte si miere, si desigur ca unele contraindicatii raman valabile, dar nu trebuie sa ramanem doar la interdictii ci trebuie sa vedem ca exista foarte multe oportunitati si foarte multe sanse. Viata trebuie privita ca o imensa sansa.
Prea multe dintre recomandarile pentru o viata mai buna si sanatoasa incep cu “sa nu…”. Solutia este punerea accentului pe latura pozitiva a vietii, pe dezvoltarea talentelor, pe mobilarea mintii cu cunostinte esentiale, pe imprimarea simtirii cu trairi inalte, pe a deveni mai buni, pe a avea raporturi mai bune cu familia, cu prietenii, la scoala si la locul de munca, pe a fi mai performanti in activitatile de zi cu zi (insa fara exagerari care duc la extenuare). Recomandarea este sa se puna accentul pe ceea ce este de facut mai bine, nu pe ceea ce nu trebuie facut. Printr-un comportament pozitiv, partile negative vor fi uitate si vor deveni din ce in ce mai neglijate si neglijabile.
Prin terapie cognitiva se face o adecvare mai buna la realitate si o reprezentare mai buna a mediului si a universului in care traim. Dobandirea de cunostinte corecte si esentiale scuteste de multe temeri si angoase, reveleaza o realitate mult mai primitoare, mai plina de oportuniati. Scrierea de fata are si scopul de a face o imagine mai buna si mai exacta asupra noastra si asupra realitatii in care traim.
Viata este o valoare extraordinara. Faptul de a trai are o importanta incredibila, iar urmarile vietii fiecarui om sunt foarte importante. In general senzatia avuta este ca viata e nesemnificativa, sau plictisitoare, sau stresanta. In general cunostintele noastre despre viata sunt cele mostenite de la inaintasi si cele dobandite prin intermediul scolii si al mass-media. De fapt viata este mult mai importanta. Universul este plin de civilizatii. Natura umana e capabila de o fericire si o deplinatate incredibile, de sentimente, trairi, ganduri si actiuni uimitoare; de o frumusete, o putere, o creativitate, o sanatate cu totul deosebite. Urmarile vietii fiecaruia dintre noi sunt foarte importante.
Oamenii se lasa coplesiti de nesemnificativ, de banal, de dificultatile vietii de zi cu zi. Din cauza impregnarii de simtiri si sentimente banale, stresante, neputincioase, exista senzatia ca viata e doar supravietuire, e vietuire nesemnificativa. Universul este plin de viata si de civilizatii. Realitate este foarte complexa iar urmarile faptelor noastre sunt foarte importante. Putem intelege sensul existentei, de unde am venit si incotro ne indreptam. Ne putem creste calitatea intelegerii, ne putem rafina intelepciunea, ne putem cultiva cu teme esentiale pentru viata, ne putem creste nivelul de vitalitate. Se spune ca in anii urmatori planeta, si impreuna cu ea si lumea, vor trece prin transformari importante la care fiecare poate fi partas prin contributia la o viata mai pozitiva, mai constructiva, mai inteleapta, mai sanatoasa. Se vorbeste de intrarea in era Varsatorului, de inversarea polilor magnetici ai Pamantului, de scurtare timpului(timpul trece mult mai repede). Se spune ca lumea va deveni mult mai buna. Viitorologii văd trecerea de la "societatea informaţională" la "societatea cunoştinţelor". Contributia fiecaruia e importanta oricat ar parea de mica. Fiecare incercare de pozitivare a vietii si comportamentului e incredibil de importanta, chiar daca e greu si pare fara prea mare efect. Trebuie sa se incerce schimbarea in bine in aspectele care nu par prea dificile, care cer un efort moderat. Nu trebuie cazut in nici o extrema. Trebuie moderatie chiar si in bine.
In Univers exista fiinte spirituale foarte evoluate si foarte puternice care ajuta pe oricine face eforturi de mai bine.
Fiecare este limitat doar de catre propriul nivel de intelepciune si creativitate, de cunostintele despre sine si despre realitatea incojuratoare. Mintea si simtirea sunt capabile de trairi incredibile. Natura umana are capabilitati incredibile. Se vorbeste despre existenta in istorie a mari maestrii spirituali care au atins niveluri extraordinare de realizare a naturii umane. Din cauza slabei constientizari a viitorul luminos care le sta inainte oamenii sunt lipsiti de optimism si de entuziasm. Potentialul oamenilor este limitat de preocupari si de obisnuinte care ii mentin in rutina si in inertie.
Ceea ce facem ne formeaza intr-un anumit mod. Orice actiune a noastra are un efect formator asupra noastra. Tot ceea ce facem ne modeleaza si ne structureaza natura umana. Tot ce gandim, simtim si facem ne transforma intr-un anumit mod. Orice facem are consecinte in primul rand asupra noastra si apoi asupra celor din jurul nostru. Modul cum aratam si ne simtim la un moment dat este consecinta nemijlocita a felului in care ne-am comportat in trecut. Tot ce facem ramane impregnat in noi si are un efect formator asupra noastra. Natura umana e ca un fel de plastilina in "mainile" actiunilor noastre. Actiunile noastre modeleaza aceasta "plastilina" in ceea ce priveste gandirea, simtirea, sanatatea si modul viitor de a actiona. Orice gest al nostru, oricat ar fi de mic, se memoreaza in noi si se constituie intr-o baza pentru gesturile viitoare. Modul in care ne comportam, gandim, simtim, alegem, ne structureaza intr-un anume mod psihicul si fizicul. Asa cum o delta este rezultatul depunerilor aluviunilor carate de un fluviu, la fel si noi suntem rezultatul "depunerilor" comportamentelor noastre din fiecare moment. Asa cum un culturist, daca face exercitii regulate cu greutati si are o alimentatie bogata in proteine, isi mareste masa musculara, tot asa orice alta actiune a noastra lasa urme in noi, chiar daca nu la fel de evidente ca si exercitiile fizice, dar nu mai putin concrete. Absolut tot ce gandim, tot ce simtim, tot ce mancam, etc, ne formeaza intr-un anumit mod structurile fizice si psihice. Toate actiunile noastre sunt un fel de antrenament la care ne supunem si care are drept consecinta un gen specific de autoformare. Noi evoluam pe parcursul vietii noastre nu doar in ceea ce priveste maturizarea fizica, dar si in ceea ce priveste profilul personalitatii si al caracterului. Chiar daca nu suntem constienti de trasformarile pe care le suferim de-a lungul timpului in ceea ce priveste mentalitatea, caracterul, personalitatea, temperamentul, aceste transformari se petrec pe masura ce ne confruntam cu feluritele experiente ale vietii. Daca in ceea ce priveste fizicul noi putem sa observam diferentele pe care le suferim de la o varsta la alta, in ceea ce priveste psihicul, trasformarile nu sunt la fel de evidente si de aceea nici nu le luam prea tare in seama. Mecanismele de evolutie a personalitatii pe parcursul vietii nu sunt foarte cunoscute si de aceea ele nu sunt bagate in seama. Trebuie sa stim ca faptele noastre sunt cele care ne formeaza profilul psihic. Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca noi ne putem influenta in bine evolutia personala prin alegeri si hotarari bune, luate in favoarea sanatatii si a formarii unui caracter frumos. Daca ne hotaram pentru bine, adevar, frumos, echilibru,…, aceste hotarari au efecte pozitive asupra vietii noastre in general(adica in privinta sanatatii, a modului in care ne simtim, a modului in care va evolua viata noastra). Sa nu mai fim rai, invidiosi, razbunatori, sau sa fim mai rar, din ce in ce mai rar. Daca vrem sa avem o influenta pozitiva asupra formarii psihicului nostru trebuie sa tinem cont de ceea ce spunea Brancusi: singura modalitate de a fi fericiti este aceea de a ramane copii. Este ideal sa ramanem copii in ceea ce priveste bunatatea, caracterul. In ceea ce priveste intelectul-caracterul trebuie sa devenim responsabili, sa invatam din experienta noastra, si a altora, ce e bine si ce e rau, sa ne maturizam.
O comparatie pentru cei obisnuiti cu calculatoarele: noi suntem ca un enorm sistem de operare care se autoconfigureaza pe masura ce inainteaza in viata. Natura umana are “seturi de optiuni” pe care le alegem si le configuram in functie de modurile in care ne comportam.
In viata facem foarte multe alegeri: adica optam intre optiunile pe care le avem la indemana. Faptul de a opta pentru o anumita alternativa in dauna alteia, atunci cand avem mai multe optiuni, are drept consecinta formarea noastra intr-un anume fel si nu in altul. Noi avem impresia ca doar anumite tipuri de actiuni lasa urme vizibile in noi. De fapt orice gand, orice emotie si orice actiune a noastra ne formeaza intr-un mod sau altul. Noi suntem rezultatul interactiunii dintre mostenirea, pe care o primim de la parinti, si modul nostru de viata care ne este specific prin gandurile, simtirile si actiunile noastre. Noi mostenim un cod genetic, un anume mod de abordare a vietii, o anume cultura. Noi modelam mostenirea pe care o primim de la parinti intr-un mod care ne este specific.
Ducem viata pe care o ducem din cauza obiceiurilor, a deprinderilor, a obisnuintelor pe care le avem (fie le-am mostenit, fie ni le-am format, fie ne-am resemnat cu ele). In special femeile recurg la tratamente exterioare de infrumusetare fara sa realizeze ca frumusetea se obtine in timp, prin TOT ceea ce facem, nu doar prin tratamente cosmetice. Modul in care aratam si ne simtim este rezultatul modului in care interactionam cu mediul in care traim, este rezultatul intregului nostru mod de viata. Psihismul uman sta sub influenta unui dublu determinism: natural si cultural. Orice om este conditionat emotional si rational. Fiecare isi are propriul edificiu construit din ganduri si emotii(convingeri, deprinderi, valori, atasamente, reflexe,…). Acest edificiu e vaporul cu ajutorul caruia fiecare navigheaza prin valtorile vietii. Fiecare om este ceea ce crede ca este, ceea ce a fost invatat sa fie. Dintre toate vietuitoarele pamantului omul are privilegiul sa fie detinatorul unui imens potential. Animalele sunt create doar sa manance, sa supravietuiasca si sa se inmulteasca, pe cand omul este creat sa creeze si sa se autocreeze. Omul nu se autocreeaza de la zero, dar participa la spectacolul propriei creatii. Inaintarea in varsta contine in ea spectacolul auto-devenirii(auto-formarii). Omul se auto-creaza prin alegerea intre optiunile pe care le are de-a lungul vietii. Atitudinile pe care le are fata de diversele componente ale realitatii dau forma continuturilor naturii uname. Fiecare este sculptorul propriei naturi. In timp se produc transformari în valorile personale, în simţire, in caracter, in sanatate.
Un anume mod de viata: ganduri, simtiri, preocupari, cunostinte, alimentatie, interactiuni cu ceilalti, odihna, etc produce cu necesitate un anumit nivel de sanatate care incumba o anumita stare de bine (sau de rau). Daca noi traim in mod preponderant situatii de viata pozitive atunci toata starea noastra emotionala tinde sa fie una buna. Daca insa traim in mod preponderent situatii de viata negative atunci toata starea noastra emotional tinde sa fie una rea. Noi suntem rezultatul acumularilor tuturor starilor noastre anterioare afectiv-emotionale. Modul in care ne simtim este pe rezultanta tuturor starilor noastre emotionale anterioare, este determinat de bilantul tuturor starilor noastre anterioare.
Corpul nostru este reflectarea mostenirii de la parinti, valorificata prin experienta noastra particulara de viata. Fiecare dintre noi avem specificul nostru unic prin aceea ca ne formam un nume temperament, un anume timbru vocal, o anume amprenta digitala, o anume baza a personalitatii (perseverent, empatic, promotor, rebel, workaholinc sau visator), si multe altele care ne sunt specifice(grupa sanguina, ADN, culoarea ochilor, etc). Suntem “prinsi” in plasa obisnuintelor si a inertiei comportamentelor noastre. Dar noi ne putem crea obisnuinte si comportamente noi, benefice.
Se spune ca: "Noi suntem suma cuvintelor noastre" sau ca "Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti" sau ca "Esti ceea ce mananci" etc. De fapt noi suntem suma tuturor acestora si inca multe altele. Suntem suma a TOT ceea ce facem. Tot ce facem are o influenta concreta si specifica asupra noastra.
Noi ne putem influenta modul in care ne formam, si mai mult, suntem responsabili fata de noi insine pentru modul in care ne formam. Adica noi ne putem selecta acele actiuni care produc efecte benefice pentru noi si putem renunta la cele nebenefice.
Orice om care se formeaza trebuie sa aiba un instict al colectionarului in ceea ce priveste valorile pe care le apreciaza. Prin vointa si alegeri intelepte ne putem influenta in mod favorabil viata. Fiecare dintre noi este un unicat si fiecare dintre noi trebuie sa se descopere si sa se inteleaga pe sine pentru a gasi solutii optime la problemele cu care se confrunta.
Noi suferim in viata trei mari categorii de influente:
1. de la inaintasi(pe cale de mostenire genetica);
2. de la mediul in care traim (familie, scoala, slujba, prieteni, clima, etc);
3. de la principiile de viata in care ajungem sa credem(sistemul de valori pe care ni-l formam).
In general suntem constienti de influentele pe care le au asupra noastra primele doua categorii de cauze, dar nu suntem constienti de influentele celei de-a treia categorii. Principiile de viata, pe care ni le formam in timp, au o influenta covarsitoare asupra noastra. Principiile noastre de viata sunt cele care ne organizeza gandurile in structuri de ganduri, pe baza carora noi ne organizam si planificam viata. Fiecare persoană işi trăieşte viaţa in funcţie de sistemul de valori pe care şi l-a format. Aceste valori pot să difere foarte mult de la o persoană la alta. Diferenţele sunt determinate in primul rand de cadrul familial in care a crescut, de tipul de personalitate şi de convingerile pe care le-a dobandit de-a lungul vietii. Chiar şi cei care pretind că trăiesc fără principii etice sau după principii neutre din punct de vedere etic au un sistem de valori: acela al lipsei sistemului de valori. Propriul sistem de valori face ca fiecare să aibă anumite abordari pentru acţiunile, deciziile şi relaţionarile sale. Principiile de viata sunt cele care ne structureaza caracterul. Caracterul este suma trasaturilor morale. “Caracterul fãrã întelepciune poate mult, dar inteligenta fãrã caracter nu valoreazã nimic” – Cicero. Ceea ce am gandit, am simtit si am facut in trecut se reverbereaza in noi si se constituie intr-o baza de pornire pentru gandurile, simtirile si actiunile prezente si viitoare. Modul cum am solutionat situatiile de viata trecute se constituie intr-o experienta, care este ca un fel de biblioteca, la care noi facem apel ori de cate ori avem de solutionat o noua situatie de viata. Fiecare experienta din viata noastra este o parte dintr-o poveste mai departe. Oricat de spontani am fi, noi tot facem apel la trecutul nostru. Trecutul fiecaruia dintre noi are anumite predominante care ne fac sa avem anumite inclinatii, preferinte, atractii, respingeri. Noi nu putem sa ne trezim in fiecare dimineata mai inteligenti dar putem sa ne orientam comportamentele si alegerile astfel incat viata sa ne devina din ce in ce mai benefica. Daca noi nu actionam nimeni nu poate sa actioneze in locul nostru.
Dintre toate cele trei categorii enuntate anterior cea mai mare influenta pe care o putem avea noi, prin vointa, este cea asupra principiilor noastre de viata. Cum spunea un invatat: "Nu conteaza ce-au facut din tine ci conteaza ce ai facut tu din ce au facut din tine".
Natura umana este o masinarie supercomplexa care se configureaza singura in functie de actiunile noastre. Noi ne configuram singuri propria natura umana, pe masura ce inaintam in viata, prin alegerile pe care le facem, prin ceea ce invatam, experiem, preferam, credem, tindem, oferim, luam, etc Natura umana are un "regulament de functionare" ca o super-masina. Cu cat cunoastem si respectam mai bine "regulamentul nostru de functionare" cu atat avem mai mari sanse la o viata implinita. Printre cele mai importante "reguli de functionare" se afla si respectarea unui sistem de valori pozitiv.
Sa incercam sa definim ce inseamna un mod de viata benefic:
1. un raport bun cu Divinitatea;
2. raporturi bune cu familia;
3. adoptarea unui sistem de valori pozitiv;
4. un cerc de prieteni in care sa iesim;
5. o alimentatie ecologica cu un aport de calorii in acord cu efortul depus(cantarul ne arata cum stam. Cei care sunt mai corpolenti de mici au o greutate normala mai mare, cei care sunt mai slabuti de mici au o greutate normala mai mica raportata la inaltime);
6. un bun raport intre activitatile fizice si intelectuale (ideal ar fi jumatate-jumatate. Cultura fizica si cea intelectuala trebuiesc imbinate);
7. un bun raport intre efort, somn si relaxare;
8. o buna igiena;
9. expunere la aer curat si la lumina zilei(macar o jumatate de ora pe zi; ideal 4 ore pe zi; iesiri in natura in weekend);
10. scopuri si motivatii pozitive;
11. activitati culturale(muzica, film, teatru, filosofie, psihologie, etc).
Dintre cele enumerate mai inainte trebuie sa incercam sa le punem in practica pe cele pe care le putem realiza fara un efort prea mare. In timp, vom putea sa realizam din ce in ce mai multe. Schimbarile pe care le facem in viata nu trebuie sa fie prea multe deodata si nu trebuie sa fie radicale(cu exceptia cazurilor in care medicii ne sfatuiesc in cazuri limita). Schimbarile trebuiesc sa fie graduale pornind de la cele mai stringente si care pot fi realizate fara un efort prea mare. In timp, pe masura ce ne obisnuim cu noua stare schimbata putem adauga o noua schimbare, astfel incat, pe termen lung, sa ajungem la tintele propuse.
Un sistem de valori pozitiv este un sistem format din: adevar, onestitate, bine, frumos, optimism, armonie, curaj, inteligenta, intelepciune, cunoastere, forta, moderatie (echilibru-calea de mijloc), sanatate, demnitate.
In ceea ce priveste sinceritatea trebuie sa avem in vedere sa nu o practicam cu orice pret, dupa cum arata urmatoarea pilda:
"Un individ alerga dupa o femeie ca sa o agreseze. La o bifurcatie a potecii pe care alergau, femeia a apucat-o pe poteca din dreapta. Cand a ajuns si barbatul la acea bifurcatie n-a stiut in ce parte a apucat-o femeia si a intrebat pe un batran care statea chiar la acea bifurcatie. Batranul, intelept, i-a raspuns ca femeia a apucat-o pe poteca din stanga."
Din acesta pilda trebuie sa intelegem ca sinceritate nu trebuie sa fie totala in cazul in care cineva poate fi afectat de acesta sinceritate. Noi trebuie sa fim atat de sinceri cat sa nu afectam pe cineva prin sinceritatea noastra. Mai mult, sinceritatea trebuie sa fie eleganta.
La fel si curajul nostru trebuie sa fie cumpatat, adica sa nu ne repezim "cu capul in zid" sau sa ne luptam cu morile de vant. Curajul trebuie sa fie inteligent.
Bunatatea trebuie sa fie adresata pe cat posibil celor care o merita si o apreciaza. Doar in cazuri extreme in care este nevoie de ea, bunatatea trebuie adresata si celor care nu o apreciaza si nu o merita. De exemplu, daca cineva este in mare nevoie(nevoie extrema) atunci trebuie ajutat chiar daca nu merita.
Inteligenta ni se poate dezvolta prin discutii cu oameni pe care-i consideram inteligenti, prin citirea de carti bune, prin urmarirea de filme si emisiuni TV bune, prin rezolvarea testelor de inteligenta, prin practicarea de jocuri care dezvolta inteligenta(cum ar fi sahul) etc
Intelepciunea se castiga odata cu experienta in cele bune. Intelepciunea este o inteligenta care este si morala si care are in spate si o experienta de viata.
Cunoastrea si autocunoasterea sunt foarte importante caci ele ne ajuta sa adoptam solutii si abordari juste. Noi avem doua modalitati de cunoastere: din experienta altora(de ex. prin citit) si din propria noastra experienta. Amandoua sursele sunt foarte importante. In ceea ce priveste cititul trebuie sa avem grija caci exista foarte multe carti care nu sunt ceea ce par a fi, adica exista multe carti care prolifereaza(in mod voit sau nu) teorii si principii doar aparent bune. Sa avem grija ce si cum citim caci “cotoarele cartilor sunt bare de fier”. Noi suntem “robii” mintii noastre, caci in minte avem conditionarile care ne guverneaza viata. Mare atentia la ce fel de cultura asimilam, la ce fel de precepte si principii (religioase, alimentare, etc) aderam,…
Forta se refera in primul rand la forta sanatatii si a caracterului. Cu cat un om este mai sanatos cu atat si forta organismului lui este mai mare. Reciproca nu este adevarata. Proverbul dupa care trebuie sa ne conducem este “minte sanatoasa in corp sanatos”.
Moderatia, sau echilibrul, este virtutea care trebuie sa ne guverneze intregul nostru comportament. Ea mai este denumita si calea de mijloc si ne ajuta sa ne ferim de cele ce ne sunt peste puteri. Noi trebuie sa fim echilibrati si sa nu avem abordari care ne forteaza prea tare limitele fizice si psihice. Daca se intampla totusi sa facem eforturi peste masura atunci trebuie sa avem grija sa ne recuperam prin somn si relaxare. Eforturile sustinute si peste masura ne fac sa ne pierdem viziunea de asamblu asupra tuturor aspectelor vietii. Nu trebuie sa pierdem din vedere intreg contextul in care traim. Trebuie sa avem in vedere toate aspectele vietii si realitatii. Daca ne angajam la eforturi peste masura, pe termen lung o sa ajungem in situatia sa nu ne mai putem fructifica experienta din cauza ca memoria si viziunea asupra ansamblului realitatii au de suferit.
Voltaire lauda moderatia in placerile vietii si defineste morala ca: "iubire de oameni in actiune". "Adevarata virtute consta in serviciile aduse omenirii, fara consideratii de opinii si credinte". Confucius recomanda urmatorul principiu de viata, pe cat de simplu exprimat pe atat de adevarat: “Ce tie nu-ti place altuia nu face”.
Noi putem sa-i ajutam pe ceilalti prin urmatoarele modalitati (enumerate in ordinea importantei de la cea mai mica la cea mai mare contributie):
1. prin a nu fi povara nimanui;
2. prin a ajuta material (zisa pomana);
3. prin exemplul personal;
4. prin energetismul propriu;
5. prin meseria pe care o practicam(in special prin: medicina, invatamant, justitie, functii de raspundere,etc);
6. prin copiii carora le dam nastere si prin educatia pe care le-o dam;
7. prin opera;
8. prin discipoli.
Fiecare dupa puterea proprie.
Noi suntem potential in reactualizare. Natura umana este un fond care se manifesta prin rememorarea felul sau de a fi. Fiecare dintre noi avem felul nostru de a fi pe care ni-l manifestam reactulizandu-ni-l permanent. Daca nu ne manifestam anumite latente si capabilitati acestea se uita, se inhiba, se atrofiaza. Noi suntem ceea ce tinem minte ca suntem. Prin modul in care raspundem la stimulii la care suntem expusi noi ne reactualizam capabilitatile noastre. Noi avem nevoie sa ne reamintim permanent felul nostru de a fi caci altfel ne uitam pe noi insine. Copilaria si adolescenta sunt etapele cele mai importante ale formarii felului nostru de a fi. Cand ne nastem noi suntem culmea puritatii , a sensibilitatii, a bunatatii, a inteligentei emotionale, a inocentei. Daca noi continuam sa ne manifestam acest potential pur cu care ne nastem, ne reactualizam permanent capacitatile de a fi buni, sinceri, sensibili, echilibrati. Daca insa ne lasam contaminati de influentele negative ale mediului inconjurator, potentialul nostru se va negativiza putin cate putin si vom uita cum am fost. Prin alegeri gresite noi ne introducem repere negative care vor deveni baza pentru viitorul comportament. Natura noastra nu se va mai reactualiza prin comportamente bune si pure, ci va fi virusata de simtiri si trairi negative. Asadar natura noastra are nevoie sa se deruleze prin comportamente pozitive, sa-si manifeste capabilitatile normalitatii pure cu care a venit pe lume. Daca insa intrerupem perpetuarea capacitatilor noastre pozitive, vom capata impulsuri si predispozitii contrare sanatatii noastre. Mediul in care ne nastem nu e unul ideal, ci e un mediu care ne expune la experiente negative cum ar fi: frustrari, lipsuri, suferinte, boli, agresiuni, mostenire de obiceiuri gresite. Din acesta cauza nu ne este usor sa ne mentinem potentialul pur cu care ne-am nascut. Cu cat reusim mai bine sa ne dezvoltam strategii pozitive de a face fata experientelor negative, cu atat reusim sa ne mentinem potentialul pozitiv cu care ne-am nascut.
Noi nu trebuie sa uitam cum am fost cand ne-am nascut. Nu trebuie sa ne uitam bunatatea, naturaletea, sinceritatea, echilibrul, sanatatea, calmul. Copilul este o stare de perfectiune asemanatoare aceleia la care adultul trebuie sa aspire. Din pacate noi uitam putin cate putin, zi dupa zi, de natura pura pe care am primit-o prin nastere. Aceasta se intampla din cauza ca viata nu e usoara, din cauza ca educatia pe care o primim e departe de a fi cea ideala. Dar “nu conteaza ce-au facut din tine, ci conteaza ce ai facut tu din ce-au facut din tine.”
Teoretic noi putem oricand sa o rupem cu comportamentele negative din trecut, insa practic se constata ca oricare dintre trasaturile noastre, fie bune, fie rele, au o inertie prin care tind sa se mentina si sa iasa la suprafata. Cu cat o trasatura de personalitate sau de caracter este mai adanc inradacinata cu atat ea tinde sa se manifeste cu mai mare usurinta. Fiecare dintre noi este ca un tren de mare viteza care nu poate sa schimbe directia de deplasare decat cu mare dificultate existand chiar riscul, ca la curbe foarte bruste, sa iasa de pe sine si sa se dea peste cap. De aceea este recomandat sa nu facem schimbari bruste in filozofia noastra de viata, ci schimbarile sa fie treptate, atent planificate. Schimbarile urmarite trebuie sa fie pe termen lung, nu dintr-o data.
Modurile in care noi ne comportam si raspunem, se imprima in noi si devin predispozitii de comportament pentru situatiile de viata viitoare asemanatoare. De exemplu daca suntem confruntati cu o situatie in care ni se face frica acesta frica se imprima peste sensibilitatea noastra si capatam predispozitia de a ne comporta asemanator in situatiile viitoare asemanatoare, adica sa ne fie frica. Daca insa noi raspundem cu curaj situatiei respective acest curaj se imprima peste sensibilitatea noastra si capatam predispozitia de a ne comporta curajos in situatiile viitoare asemanatoare. Sau daca suntem confruntati cu o situatie in care riscam sa fim pedepsiti pentru o fapta a noastra, ne apare alternativa sa mintim ca sa scapam de pedeapsa. Daca avem puterea de a fi sinceri vom capata predispozitia de a nu mai repeata in viitor greseala de frica pedepsei. Daca cedam tentatiei si mintim, vom scapa mai usor, dar pe viitor vom avea inclinatia de a minti. Asadar noi suntem supusi la fel de fel de situatii stresoare pe care le solutionam cum putem noi mai bine. Daca prin solutiile pe care le dam reusim sa ne comportam in mod compatibil cu potentialul nostru pur, atunci ne vom pastra acelasi nivel de sanatate si puritate. Daca insa nu reusim sa fim la inaltime si ne reprimam trasaturile pozitive de personalitate, de frica unor penalitati care vin din mediului exterior(sau chiar din “mediul” interior, caci noua ne vin si din interior impulsuri gresite care nu sunt ale noastre), atunci potentialul nostru pozitiv se va inhiba si va fi uitat incetul cu incetul. Cu trecerea timpului vom deveni putin cate putin altii. Un alt exemplu de obicei negativ este fumatul. Cand incepem sa fumam o facem fara sa fim presati de vreo necesitate fireasca. O facem fie pentru ca vrem sa parem mai maturi, fie sub influenta anturajului, fie pentru ca vrem sa ne prostim etc. Cu timpul insa acest obicei ni se imprima in natura noastra si el tinde sa se manifeste din ce in ce mai des. Oricare dintre obiceiurile si trasaturile noastre, fie bune fie rele, tind sa ne ocupe cat mai mult din “spatial nostru vital”.
Trebuie sa incercam sa manifestam si sa ne reactualizam potentialul nostru pur si bun caci acesta contine in el sanatatea si starea de bine. E spre binele nostru sa incercam sa manifestam(rememoram) comportamente de bunavointa, de sinceritate, de amabilitate, de buna dispozitie, de curaj, sa avem contacte cu oameni pozitivi, sa ne recreem in natura, etc sa cautam prilejuri de a ne dezvolta talentele si partile noastre bune astfel incat partile noastre negative sa ramana din ce in ce mai mici. Odata cu inaintarea in varsta trebuie sa castigam in maturitate, in responsabilitate, in intelepciune. Sa nu ne lasam negativizati de asa zisele hard feelings (ura, invidie, razbunare, frica, disperare, dusmanie, etc), de oboseala cronica (sau chiar daca avem o munca foarte obositoare trebuie sa ne facem timp sa ne recuperam prin somn suficient si activitati relaxante), etc deoarece aceste trairi ne negativizeaza potentialul si memoria si capatam predispozitia de a le propaga tot mai mult. Trebuie sa avem in vedere ca tot ce facem se memoreaza in noi: calitatea efortului intelectual si fizic, calitatea emotiilor, calitatea mancarii, calitatea somnului, etc. De aceea trebuie sa cautam sa avem trairi de cat mai buna calitate, sa traim in mod pozitiv experientele noastre de viata pentru ca fondul nostru afectiv si intelectual sa se pozitiveze din ce in ce mai mult. Desigur ca nu putem evita anumite experiente negative, dar conteaza ca modul de abordare al acestora sa fie unul pozitiv, constructiv, cu bune intentii. In acest mod, chiar si cele mai neplacute experiente pot fi intoarse in experiente pozitive. Noi putem alege sa ne dezgropam potentialul nostru ascuns
in “malul” comportamentelor nebenefice.
Natura umana este in primul rand memorie si sensibilitate. Ceea ce ne caracterizeaza cel mai pregnant sunt memoria si sensibilitatea. Noi avem o natura care are capabilitatea de a fi impresionata(impregnata) de stimuli exteriori si interiori. In noi se impregneaza toate experientele prin care trecem: emotii, senzatii, ganduri, imagini, etc. Natura umana este caracterizata de faptul ca se impregneaza de multitudinea de trairi prin care trece. Noi suntem ca un casetofon sau calculator care inregistreaza fiecare secunda a vietii. Chiar daca nu ne amintim fiecare secunda a vietii, totusi in noi se memoreaza absolut tot, pana la cele mai mici detalii, dar cele mai multe memorii trec in subconstient si de acolo actioneaza asupra constientului. Fiecare moment al vietii noastre se stocheaza in memoria noastra afectiva si intelectuala. In noi se memoreaza tot ce gandim, simtim, vedem, mirosim, pipaim, ne imaginam, etc Evenimentele fericite se stocheaza in memorii fericite pe cand evenimentele nefericite se stocheaza ca memorii nefericite. In functie de raportul dintre memoriile fericite si memoriile nefericite, care ni se stocheaza in memorie, noi avem un fond emotional preponderent pozitiv sau negativ. In fiecare moment al vietii noi suntem un bilant al experientelor noastre precedente. Chiar daca cele mai multe memorii ale noastre devin inconstiente ele continua sa existe in noi si sa creeze diverse predispozitii si inclinatii pentru modurile viitoare de a ne simti. Suntem ca o arhiva a tuturor momentelor noastre din viata. Desi depindem intr-o mare masura de mediul in care traim(familie, scoala, loc de munca, etc), totusi depinde si de noi ce se memoreaza in noi. Daca memoram negativisme, ne negativizam memoria care capata predispozitia de a perpetua acele negativisme. Daca memoram preponderent experiente pozitive, capatam predispozitia de a avea stari din ce in ce mai bune, mai benefice.
Asadar trebuie sa incercam sa evitam sa ne expunem situatiilor negative si sa cautam sa cultivam participarea la cat mai multe experiente pozitive. Prin acesta viata noastra va evolua. Sa incercam sa ne cheltuim timpul si energia intr-un mod cat mai intelept si mai pozitiv.
O alta metoda de pozitivare a memoriilor noastre este de a cauta sa ne reamintim experientele trecute pozitive si sa cautam sa nu ne reamintim experientele negative (decat in masura in care avem ceva de invatat din ele). De exemplu daca am facut o fapta pozitiva sau daca cineva ne-a laudat in mod sincer pentru o actiune a noastra trebuie sa ne amintim cat mai des acesta experienta. TREASURE good experiences.
O alta metoda prin care ne putem influenta pozitiv modul in care ne simtim este cea recomandata de Emilien Coue. Aceasta metoda consta in a repeta in gand, de cateva ori pe zi, urmatoarea fraza: “In fiecare zi imi merge din ce in ce mai bine din toate punctele de vedere.” In felul acesta ne vom pozitiva gandirea. Aceasta metoda este in special folositoare cand avem ganduri exagerat de negative cum se intampla in cazul depresiei.
Nesemnificativul practicat toata ziua nu pune creierul la bataie ci ne invata sa fim fara putere de discernamant, fara atentie de calitate, fara puterea de a trece peste seductii ieftine si gogonate. Din pacate societatea ne contamineaza cu banalitate, vulgaritate si conflictualitate. Dar depinde si de noi la ce fel de experiente ne expunem si cum ne valorificam potentialul. Cum spuneam: "Nu conteaza ce-au facut din tine, ci conteaza ce ai facut tu din ce au facut din tine."
Cu cat ne activam mai mult partile noastre bune cu atat devenim mai pozitivi, cu stari din ce in ce mai bune iar potentialul nostru se va deschide din ce in ce mai mult. Cu timpul vom constata ca avem posibilitati nebanuite de bine. Avand un comportament cat mai pozitiv si sanatos putem sa ne vindecam chiar de boli si de neputinte.
Dupa cum se stie din biologie: "Functia regleaza organul" asadar modul in care ne folosim natura umana ne regleaza si ne valorifica potentialul si capacitatile.
Noi ne nastem intr-o lume pe care n-o intelegem dar de care depindem. Noi trecem vrand-nevrand prin etapele vietii(bebelus, pre-scolar, scolar, adolescent, tanar, adult, varstnic, batran) dar depinde si de noi cum trecem prin aceste etape. Depinde si de noi sa ne traim viata, nu sa ne traiasca viata pe noi. Noi putem sa ne aducem contributia la devenirea noastra. Scopul suprem al Universului e devenirea fiintelor din el. Noi crestem si inaintam in varsta vrand-nevrand, dar ideal este sa avem si o participare voluntara, constienta, dorita la devenirea si formarea noastra. Sa incercam sa ne mobilam mintea cu cunostinte utile si importante, sa ne imprimam simtirea cu trairi inalte, sa privim viata ca pe o sansa incredibila, ca pe un proces de evolutie personala, ca pe o transformare. Viata este un proces continu de marire a spatiului propriu, de contact cu noi evidente, realitati, stari, sensuri, valori, experiente.
Sa nu ne complacem in starea de "pacatosenie". Pacatul este un esec existential si el tine de complacerea in nefirescul existentei. Pacatul nu tine neaparat de o contabilitate cazuistica, de un cuantum de anumite fapte, ci tine de complacerea intr-o stare vinovata, in compromis fara speranta. Sentimentul obsesiv de vinovatie erodeaza personalitatea. E pacat sa traim doar ca niste negustori intr-o lume instelata de taine.
"Fi schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume" spunea Ghandi. “Sa fim oameni care au idealuri, care lupta pentru idei caci acesta este destinul inteleptilor”-Voltaire. Sa incercam sa lasam in urma noastra cat mai multe amintiri frumoase. Sa facem ca sperantele noastre sa depaseasca temerile si indoielile noastre. Nimeni nu poate decide in locul nostru. Nu ne putem alege tara sau anul in care ne nastem, dar ne putem alege atitudinea fata de adevar, fata de frumos sau fata de abuz ori risc. Noi suntem liberi sa facem ce vrem, bine sau rau, din ceea ce putem face. Gradele noastre de libertate cresc sau se micsoreaza in functie de propriile conditionari si dorinte. Trebuie sa avem grija deoarece uneori bunavointa de a cauta adevarul consta in refuzul explicatiilor considerate insuficient de spectaculoase sau care ne contrazic o credinta preferata. Alteori poate insemna efortul de a face ca explicatiile sa se portiveasca scenarilului dorit. Se intampla sa adoptam credinte false nascute din frica.
Despre adevar
De multe ori adevarul personal(ceea ce credem noi ca e adevarat) nu coincide cu adevarul obiectiv. Adevarul obiectiv e adevarul cunoscut de Dumnezeu. Adevarul personal este adevarul rezultat in urma experientei noastre limitate, si este deci un adevar trunchiat, limitat. Adevarul personal consta intr-o colectie de convingeri obtinute pe baza a ceea ce este predominant in propria noastra experienta. Chiar daca suntem 100% bine intentionati, adevarul personal nu poate fi mai mult decat o sinteza a ceea ce este predominant in propria noastra experienta. Fiecare dintre noi avem adevarul nostru obtinut in urma experientei personale care experienta este limitata, unica si irepetabila. Un exemplu de relativitate a adevarului personal este acela ca noi nu ne putem pronunta care religie este “cea mai adevarata”. De obicei fiecare persoana sustine ca religia in care s-a nascut este cea adevarata. Unii sunt chiar in stare sa declanseze razboaie in numele propriei religii. Dar nu se poate ca toate religiile sa fie la fel de adevarate caci multe afirmatii ale lor se contrazic. De exemplu unele religii sustin reincarnarea in timp ce alte religii o combat. Asadar noi nu putem sa ne pronuntam in privinta multor lucruri deoarece experienta noastra este limitata in timp, in spatiu, in paradigma culturala din care facem parte. Adevarul obiectiv este cunoscut doar de Dumnezeu. Cu cat adevarul personal e mai aproape de adevarul obiectiv cu atat avem sanse la o adecvare mai buna la realitatile vietii. Prin raportarea la un adevar cat mai obiectiv avem sanse sa luam masuri cat mai bune in viata. Relativitatea propriului adevar nu trebuie sa ne descurajeze de la incercarea de obiectivare a lui. Cu cat suntem mai bine intentionati, mai lucizi si mai realisti cu atat avem mai mari sanse de a ne raporta mai bine la realitatea obiectiva. Toti avem limitarile noastre, specificul nostru, gama noastra de interpretari si trairi. Fiecare dintre noi suntem ca un filtru de lumina, ca o lentila, care filtram(interpretam) lumina(adevarul) in modul nostru specific. Lumina(adevarul realitatii obiective) este una singura: este Sistemul de referinta universal de valori, legi si principii care guverneaza Universul. Iar noi suntem ca niste mici oglinzi care reflectam(pricepem, interpretam, traim) intr-un mod personal acest referential universal absolut. Observatia depinde si de observator. Fiecare dintre noi suntem o interpretare a Referentialului Universal colorata cu specificul propriu al neamului si culturii din care facem parte. Fiecare dintre noi venim in lume printr-un anumit punct geografic, istoric, cultural, genetic, si modelam acest "material" in baza legilor universale.
Adevarul este unic si el consta in derularea ireversibila a evenimentelor de-a lungul istoriei.
Noi suntem rezultatul unui neam. Fiecare dintre noi ducem mai departe stafeta neamului din care facem parte. Ceea ce suntem la un moment dat suntem rezultatul devenirii unui intreg neam. Au muncit atatea generatii ca noi sa devenim ceea ce suntem in prezent. De exemplu, formarea discernamantului individual se petrece in sanul unei comunitati, cu elementele furnizate de aceasta. Poate cea mai puternica caracteristica a existentei e mostenirea. Noi mostenim:
- un cod genetic;
- o familie din care facem parte(obiceiuri, traditii, o stare de sanatate, un nivel de inteligenta, etc);
- un tip de educatie(scoala);
- o oranduire sociala(capitalism, comunism, monarhie, etc);
- o religie;
- o cultura.
In interiorul acestor sisteme noi trebuie sa ne orientam si sa ne dam un sens vietii. Cum spunea Mihai Eminescu:
"Dintre sute de catarge
Care lasa malurile
Cate oare le vor frange
Vanturile, valurile"
Desi nota acestor versuri e un pic pesimista ele releva un adevar foarte important: ca in viata ne confruntam cu greutati. Dar cum spunea George Cosbuc:
"O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor".
Voltaire spunea: “Dragul meu frate, n-am tagaduit niciodata ca exista mari rele pe pamantul nostru. Exista, fara indoiala. Ne aflam intr-o furtuna. Scapa cine poate; dar, inca odata, sa speram la zile mai bune. Unde si cand? Nu stiu. Dar daca totul trebuie sa existe , asta se intampla pentru ca Marea Fiinta este inzestrata cu bunatate. Cutia Pandorei e cea mai frumoasa legenda a antichitatii: speranta era cuibarita pe fundul ei.”
Viata este ca o partida de sah pe care o jucam tot timpul cu viteza de derulare a faptelor. Suntem niste entitati formate din cunostintele noastre, din solutiile pe care reusim sa le dam la presiunile la care suntem supusi, din alimentele pe care le ingeram, suntem niste "compozitii" chimice, de sanatate, de interpretare, de cautare, de orientare. Modul nostru de viata ne inteseaza cu sute si mii de reflexe conditionate care ne sunt specifice.
Fiecare dintre noi avem un sistem de presupozitii pe baza caruia luam decizii. Pe langa sistemul de presupozitii avem si un sistem de validari care rafineaza in timp sistemul de presupozitii prin eliminarea presupozitiilor invalidate de experienta. Vis a vis de realitatile vietii avem diverse tipuri de reprezentari mai apropiate sau mai indepartate de realitatea obiectiva.
Fiecare dintre noi suntem o acumulare de experienta. Suntem rezultatul nu doar al actiunilor noastre, dar si al actiunilor inaintasilor nostrii, caci noi le mostenim obiceiurile si codul genetic. Noi mostenim si bune si rele, de aceea se spune ca ne-am nascut “in pacat” deoarece mostenirea nu este una perfecta, ideala. Dar prin invatarea din experienta noastra, a inaintasilor si prin cultura, ne putem pozitiva viata. Un om indiferent va repeta viata grea a inaintasilor lui deoarece va repeta greselile lor.
Fiecare om adopta una dintre urmatoarele trei directii in viata:
1. incearca sa solutioneze in mod pozitiv si constructiv situatiile de viata cu care se confrunta;
2. renunta la lupta si adopta un mod de viata conformist cu al familiei din care se trage;
3. nu renunta la lupta dar devine anarhist sau rebel fata de respectarea oricarei conduite.
Cea mai recomandabila abordare este prima dintre cele enumerate, in care este cautat binele si echilibrul in viata. E de recomandat sa imprumutam doar obiceiurile bune ale inaintasilor, iar pe cele rele sa le inlocuim cu rezolvari constructive si benefice.
Dumnezeu ne-a dat dreptul nobil de a ne face o soarta mai buna. Prin vointa si prin cunoastere putem lasa in urma necrutatoarea lume a selectiei naturale si ne putem indrepta spre orizontul suprem al sensurilor si al valorilor.
Fiecare dintre noi suntem natura umana intr-un anumit stadiu de dezvoltare. Natura umana are un anumit potential ideal, iar noi suntem o psihologie, o chimie, o sanatate, undeva in drumul catre acel ideal.
Viata este un dar fabulos, dar e doar o latenta, un potential. E ca un puzzle. Depinde de noi cum ne-o “asamblam”. Viata nu ne este data de-a gata formata ci ne este data ca sa ne-o construim. Noi suntem chemati sa participam la formarea noastra. Primim de la Dumnezeu sufletul, care are chipul ideal al omului, iar de la parinti primim un anumit "material" genetic, o educatie si un sprijin, iar de noi depinde cum “asamblam” toate acestea. Noi ne construim si ne structuram viata pe masura ce inaintam in varsta. Noi contribuim la viata pe care am primit-o prin modul in care ne formam. Sa incercam sa fim persoane care aducem armonie, optimism, impacare, alinare, echilibru, buna dispozitie.
Gandirea pozitiva stabileste asa numitele ancore pozitive in viitor. Gandirea negativa emite premonitii negative care tind sa se indeplineasca.
Noi suntem cei care ne croim viitorul, ii dam mai intai o forma, prin dorinte si planuri, iar apoi il "umplem" cu actiuni pentru atingerea scopurilor-dorintelor.
Timpul este un buget, atentia este un buget, energia este un buget. Sa le cheltuim intr-un mod intelept. Toate acestea impreuna cu talentul constituie un patrimoniu pe care-l avem in “administrare”.
Tineri fiind, putram povara prejudecatilor, a traditiei, a grupului din care facem parte, a invataturilor(si bune si rele) pe care le-am primit. Trebuie ca treptat sa incercam sa ne eliberam de povara prejudecatilor si a conditionarilor negative. Trebuie sa ne polarizam pe bine, sa ne vedem bine sanatosi, cu un viitor luminos. Noi singuri ne facem rau cand ne imaginam bolnavi, neputinciosi, in dificultate. Sanatatea e inainte de toate o stare de spirit. Cand ne hotaram pentru bine si sanatate tot Universul ne ajuta. Vointa e esentiala iar lipsa vointei favorizeaza boala. Trebuie sa avem vointa sa luptam cu boala. Lipsa vointei e din cauza lipsei motivatiilor pozitive.
Prin ceea ce facem in prezent noi ne modificam viitorul. Asa cum succesul in afaceri este o chestiune de prioritati la fel si sanatatea si binele sunt chestiuni de prioritati. Viata e o lupta cu descurajarea. In aceasta lupta ne ajuta vointa, simtul nuantelor, adaptabilitatea, prudenta, flexibilitatea.
------------------------------------------------------
In mod curent, prin structura se intelege un mod stabil de organizare a unui obiect sau fenomen. In ordinea psihocomportamentala termenul desemneaza configuratiile perceptive, schemele intelectuale, organizarea emotionala, modalitatile logicii si stilului cognitiv, dispozitia trasaturilor de caracter.
Ansamblul structurilor invariante si stocul de informatii (memoria) de care dispune si pe care se intemeiaza psihicul uman alcatuiesc programul acestuia. Fiecare individ are propriul program.
Individul trece realitatea printr-un filtru propriu si ajunge la un model subiectiv (prin prisma caruia se adapteaza la mediu). Mase de informatii complexe implica o serie de codificari mai complexe si operatii superioare de prelucrare si elaborare (cum este cazul gandirii). Atunci cand, prin prelucrari repetate ale unor seturi diferite de informatii, se obtin aceleasi modele, acestea se numesc structuri invariante. Ansamblul structurilor invariante ale psihicului uman si stocul de informatii constituie programul acestuia.
In concluzie, fiecare dintre noi are un program psihic. Dupa cum se poate observa in viata de zi cu zi, la noi si peste tot in jurul nostru, aceste programe psihice individuale au grade diferite de eficacitate.
Unii dau doar rateuri, altii reusesc in cate o latura a vietii, foarte putin sunt impliniti pe ansamblu. Intrebarea care se pune in acest moment este urmatoarea: este profitabil sa lasam la voia sortii formarea acestui program? Raspunsul este “NU”. Atunci cum putem sa controlam formarea lui?
O varianta ar fi urmatoarea: retinem secvente (parti ale programului=subprograme) ale caror rezultate in diferite laturi/aspecte ale vietii sunt imbucuratoare, iar pentru celelalte laturi ale vietii inlocuim secventele corespunzatoare cu subprograme imprumutate de la cei care au dovedit un succes remarcabil. Sau, o alta varianta, le pastram pe cele de care suntem multumiti, iar pe celelalte le inlocuim/modificam cu ceea ce cream noi (conform cu planurile si schemele de subprograme despre care consideram ca vor avea succes).
Cum putem crea/modifica secvente de program
Avem nevoie de:
1. structuri invariante (adica scheme intelectuale invariante, modalitati invariante ale logicii si stilului cognitiv, organizare emotionala invarianta);
2. stoc de informatii.
Cu schemele invariante nu putem “rezolva” decat prin multa munca. Pentru a inlocui/crea asemenea scheme invariante, practic trebuie sa cunoastem foarte bine modelul pe care dorim sa-l aplicam si, in ciuda oricaror impulsuri care ne trag spre modele proprii bine inradacinate in istoria individuala, trebuie sa-l aplicam pana cand – dupa zeci si sute de ori de aplicare – este interiorizat, insusit, adica devine al nostru.
Nici schemele intelectuale, nici logica si stilul cognitiv, nici organizarea emotionala nu fac abatere. Este nevoie de schimbari la nivelul de credinte si valori si de aplicarea unei anumite sintaxe.
Dar ce se poate face cu stocul de informatii? Cum poate un individ care nu are amintiri despre rezultate de succes sa ajunga totusi sa faca uz de asemenea informatii?
In primul rand, nu toate informatiile din stocul de informatii reprezinta amintiri (informatii despre evenimente, persoane, obiecte, locuri) etc. care, de regula, au semnificatii emotionale. In acest stoc mai intra si cunoasterea propriu-zisa (despre unul sau mai multe domenii) care poate fi acumulata pur si simplu prin invatare.
Modelul de mai sus este aplicabil in absolut orice domeniu.
